Vlad, crezi in Dumnezeu?
Vlad, crezi in Dumnezeu?
Posted April 26th, 2010 by Vlad Grigorescu with No Comments
-Vlad, crezi in Dumnezeu?
-Nu.
-Deci esti ateu.
-Nici macar.
-Dar tu ce esti?
Cam asa ar arata un dialog cu mine. Ce sunt eu? Pai nu stiu, sau cel putin credeam ca nu stiam, pana de curand cand am aflat ca exista un cuvnat care exprima ce cred eu sau in ce “cred” eu.
Eu sunt… (wait for it…) AGNOSTIC.
Ce insemana “agnostic” ? Iata:
AGNÓSTIC - Care apartine agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. Adept al agnosticismului.
Ce inseamna agnosticism? Iata:
AGNOSTICÍSM – Conceptie filozofica idealista care neaga, partial sau total, posibilitatea cunoasterii obiective a lumii, a esentei fenomenelor.
Putin mai pe larg, wikipedia spune:
Agnosticismul e conceptia filozofica potrivit careia adevaarul anumitor afirmatii, mai ales afirmatii teologice privind existenta unui Dumnezeu sau a unorzei, este fie necunoscut fie imposibil de aflat. Termenul agnostic a fost creat de Thomas Henry Huxley în 1869 si este folosit si pentru descrierea celor neconvinsi de existenta zeitatilor sau altor aspecte religioase. Cuvântul agnostic provine din greaca, compus din particula a (fara) si gnosis(cunoastere). Agnosticismul nu trebuie confundat cu pozitia opusa, gnosticismul.
Agnosticii pot afirma fie ca nu este posibil sa existe cunoastere spirituala, fie ca ei, personal, nu dispun de o asemenea cunoastere. În ambele cazuri este expus scepticism fata de doctrinele religioase.
Deistii si ateistii afirma fie ca exista, fie ca nu exista Dumnezeu. Agnosticii declara însa ca nimeni nu poate sti daca Dumnezeu exista sau nu.
Atitudinea acelora care prefera sa nu se pronunte asupra problemelor care nu intra în câmpul datelor experientei.
Termenul a luat nastere în ambientul pozitivismului.
Desi nu neaga existenta lui Dumnezeu, agnosticismul spune ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existenta lui nu poate fi probata (demonstrata).
Sustinut în forma lui cea mai rigida de Thomas Henry Huxley (1825-1895) este si pozitia împartasita de toti aceia care nici mai înainte n-au recunoscut posibilitatea de a sti daca Dumnezeu exista sau nu.
De exemplu, pentru Immanuel Kant Dumnezeu, sustras cunoa?terii teoretice, r?mâne un postulat al ra?iunii practice; Friedrich Schleiermacher consider? religia fondat? pe sentiment; Gustav Jung îl vede pe Dumnezeu ca pe un produs al abisului incon?tient al eului.
În primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolica a învatat ca „plecând de la lucrurile create, Dumnezeu poate fi cunoscut cu certitudine prin lumina naturala a mintii”. Aceasta pozitie pleaca de la convingerea ca inteligenta umana este legitim deschisa transcendentei si, prin urmare, este în masura sa-l întâlneasca pe Dumnezeu în cercetarea Adevarului.
Prima mea demonstratie de mentalism
Posted January 26th, 2010 by Vlad Grigorescu with 2 Comments
Cred ca se poate numii asa. Cand eram mic, mic de tot, ma uitam in prostie cu fratele meu la posturile tv italienesti. Abia se bagase cablul tv in toata tara si era nebunie totala. Pentru noi, copii, posturile din italia precum “Italia1″ sau “Rai Uno” erau ceva senzational pentru ca difuzau desene animate multe, seriale care ne placeau foarte mult, precum “Piedone” si nelipistele filme de actiune. Ne uitam in prostie, mai ales sambata si duminica dimineata.
Dupa cum probabil stiti, cand sunt mici, copii asimileaza informatie foarte repede si cu usurinta si invata tot ce este in jur cu un instinct incredibil. De aceea e bine sa ai grija ce are copilul tau in jur cand e mic pentru ca aia invata si in aia se va transforma. Tot din acelasi motiv, limba straina se face la scoala foarte devreme sau chiar la gradinita.
Avand in vedere ca posturile erau italienesti si ca eu ma uitam tot timpul, fara sa imi dau seama, am invatat limba italiana, la nivelul la care reuseam sa inteleg bine limba. Nu stiam gramatica, ortografie sau alte amanunte ci doar intelegeam bine.
Noi la televizor, parintii prin casa, ei nici nu aveau cum sa isi dea seama ca asa ceva s-ar fi putut intampla asa ca in momentul cand le-am zis ca stiu italiana, i-a bufnit rasul fara sa ma creada. Mereu ii ziceam ca inteleg, ei nu credeau si nu prea aveam cum sa demonstrez pentru ca ei nu stiau italiana ca sa ma poata testa.
Pana intr-o zi, cand la TVR1(parca) se difuza un film italienesc care… AVEA SUBTITRARE. Iar le-am zis ca eu stiu italiana si iar nu m-au crezut dar de data asta s-au hotarat sa ma puna la test. Stateam cu spatele la televizor si ziceam ce intelegeam din ce ziceau personajele din film. Ei se uitau la sutitrare si verificau. Dupa cateva probe, si-au dat seama ca eu traduc bine. Tata se tot uita incercand sa isi dea seama cum de vad eu subtitrarea. Se uita dupa oglinzi, imi punea mana la ochi, eu traduceam in continuare cu mare succes. Asa s-au convins si ei de “abilitatile” mele si tot asa am ajuns sa ii traduc mamei de pe etichetele de la cremele de fata din italia. Acum eram si eu folositor. 
Azi mi-am dat seama ca acesta a fost prima mea demonstratie de mentalism. Practic(in mintea lor) eu reuseam sa ghicesc ce scrie pe ecranul televizorului fara sa ma uit.
Azi ma uitam la televizor la un film italienesc si mi-am dat seama ca inca mai inteleg, ce-i drept nu ca “in tineretile mele” dar totusi, fara nici un efort, inteleg o limba. Asa ca dragi mamici si tatici, lasati copii sa se uite la posturi straine fara subtitrare sau dublaje.
PS: Sunt convins ca nu sunt singurul care a patit asta si mi-ar placea sa imi spuneti ce limbi ati invatat cand erati mici si cum.
PPS: Din pacate, Disney Channel, unul din postuile mele tv preferate, este dublat.
Drumul catre magie
Posted November 30th, 2009 by Vlad Grigorescu with No Comments
Eu am fost obsedat de magie de cand ma stiu. Mi-a placut sa vad magicieni, spectacole de magie mi-a placut sa invat trucuri. Eu toata viata am avut valuri in care ma apuca pasiunea pentru magie. Cand aveam o sursa noua de materiale incepeam sa innebunesc pe toata lumea cu trucurile mele. Dupa ce epuizam si trucurile si prietenii luam pauza pana la noile trucuri pe care urma sa le invat. Astfel de “valuri de magie” au fost tot timpul in viata mea si cel mai important a fost pe la inceputul clasei a 11-a cand magia deja renastea in toata lumea datorita internetului sau a lui David Blaine. M-a apucat valul si de atunci nu s-a mai dus.
Toata ziua eram cu cartile de joc in mana, faceam trucuri oricui, oricand, oriunde apucam, si daca nu aveam cui faceam in oglinda si tot faceam. Acasa nu aveam internet si nici un calculator foarte bun asa ca mergeam la internet cafe-uri unde dadeam pana la ultimul ban, doar ca sa pot sa mai caut cate ceva despre magie.
A venit momentul in care ai mei mi-au cerut sa ma hotarasc ce vreau sa fac dupa liceu(facultatea era cam obligatorie) asa ca a trebuit sa aleg si am ales o facultate la care nu era nevoie sa invat teancuri de teorie nefolositoare ca sa intru. M-am hotarat sa dau la Arhitectura. Examenul de admitere era o proba de desen. Atat! Era o proba grea de desen dar nu includea teorie asa ca pentru mine era suficient. Pe langa asta, pregatirea pentru examenul la Arhitectura implica plecarea mea la Bucuresti in weekend-uri, la meditatii. La noi in oras nu se facea asa ceva si era destul de greu sa intri fara asa ceva.
Practic, in clasa a 11-a, am inceput sa merg la Bucuresti in fiecare weekend. Plecam vinerea seara, si ma intorceam duminica dupa amiaza. Aveam meditatii sambata si duminica dimineata. Vineri si sambata noaptea dormeam la fratele meu care era student in Bucuresti si statea la camin. Doua nopti pe sapamana dormeam in Bucuresti.
Intr-o seara, intors in camera dupa o plimbare de seara(pe la ora 20-21) prin campus, am dat drumul la radio(nu aveau calculator in camera atunci). A inceput o reclama care suna cam asa: “Doamnelor si domnilor, cabaret Moulin Rouge, veniti sa vedeti spectacolul extraordinar cu dans, jonglerie, magicieni…”. A fost suficient sa aud cuvantul “magicieni”. Nici nu apucasem sa ma descalt, am tras geaca inapoi pe mine si am iesit pe usa. In reclama spunea ca se afla pe Calea Victoriei dar eu habar nu aveam nimic despre Bucuresti, decat drumul pana la meditatie si pana la gara. Stiam doar ca exista statia de metrou Victoriei si m-am gandit ca sigur este pe undeva pe acolo si am plecat. Am mers cu metroul pana la Victoriei, am iesit, m-am invartit de nebun prin toata intersectia(este destul de mare) si chiar am gasit bulevardul. Partea pe care eu nu o stiam eu este ca Bulevardul Victoriei nu este asa de mic pe cat ma asteptam si ca Moulin Rouge era exact in capatul celalalt al bulevardului(bucurestenii stiu ce zic).
Am mers mult, si iar am mers, uitandu-ma atent in stanga si in dreapta sa nu cumva sa trec pe langa el. Era noapte si eu eram singur pe strada(unele parti ale bulevardului nu sunt asa de “curate”) fara sa stiu cum arata ce cautam eu. Dar dorinta de a vedea magie ma impingea de la spate. Dupa mers mult si obositor aproape ca incepeam sa imi pierd speranta dar dupa un colt, de departe, vad o lumina rosie. Era o moara mare facuta din lumini rosii sub care scria “MOULIN ROUGE”. Eram cel mai fericit!
Am ajuns la ea, am intrat pe usa si erau doar niste scari care coborau undeva jos. Am coborat, am intrat, am vazut scena, mesele, eram extrem de entuziasmat. De la bar, doi chelneri ma intreba “Tu?”. Eu zic “Am venit si eu sa vad spectacolul”. Ei ma intreaba “Ai 18 ani?”. Eu raspund “Nu”. Ei imi raspund. “Ne pare rau, n-ai voie”. Si dezamagit, m-am intors, am urcat scarile, am iesit afara si am luat-o la pas inapoi pe bulevard. Drumul cunoscut e cel mai scurt. Am mers si iar am tot mers, obosit si suparat, am ajuns la metrou, am ajuns acasa si m-am culcat fara magie dar cu cateva frustrari in plus.
Timpul a mai trecut si astazi sunt eu magician, se pare ca si lucrez alaturi de cel care era atunci magician la Moulin Rouge(Andrei Teasca) si tot asa continui sa parcurg bulevarde de tot felul ca sa ajung sa imi satisfac pasiunea pentru magie.
PS: Sigla luminoasa de la Moulin Rouge nu e chiar asa de mare in realitate pe cat am vazut-o eu atunci.
"Despre hipnoza si mentalism"
Posted November 25th, 2009 by Vlad Grigorescu with No Comments
Anthony Ikwagwu m-a rugat sa il ajut sa faca un reportaj despre mine, ca proiect pentru “Scoala de televiziune”. Suiectul este de fapt spectacolul “The mental show”, hipnoza si mentalismul.
Mi se pare foarte comic cand Anthony ma numeste “artist de hipnoza”. Mai spune si ca sunt UNUL DINTRE PUTINII “artisti de hipnoza” din Bucuresti. Eu nu prea mai stiu de existenta altuia. 
VOI PREZICE REZULTATUL ALEGERILOR
Posted November 13th, 2009 by Vlad Grigorescu with 4 Comments
Pe data de 22 Noiembrie 2009, la ora 20.30 voi porni aici, pe site, un video stream LIVE in care VOI PREZICE REZULTATUL ALEGERILOR. Voi prezice topul candidatilor si procentele exacte obtinute de acestia in urma EXIT-POLL-urilor(adica rezultatul pe care il vom afla tot in aceeasi seara, dupa inchiderea urnelor) cu o ora inainte ca urnele sa se inchida.
Mai multe detalii pe parcurs.
Sorry, there are no polls available at the moment.
Iluzie optica
Posted November 9th, 2009 by Vlad Grigorescu with 4 Comments
M-am gandit sa va recomand iar serialul “The Mentalist” pentru ca imi place si am facut si o iluzie optica:
Dupa cum vezi, sus sunt doua fotografii identice(numai ca sunt in oglinda) si mai jos doua chenare colorate(rosu si verde). Daca vrei sa participi, UITE-TE FIX la cercul albastru dintre chenarele colorate timp de 60 de secunde si dupa, muta-ti atentia pe cercul albastru dintre fotografii. Vei realiza ca cele doua imagini nu mai sunt tocmai identice(aparent).
Cu cat te uiti mai mult, cu atat efectul va fi mai puternic. Astept sa imi spuneti ce rezultate aveti si ce parere aveti despre iluzie.
"Mentalist"
Posted October 26th, 2009 by Vlad Grigorescu with 1 Comment
Liana Mitroi a scris un articol despre mentalisti la rugamintea mea si iata rezultatul:
“Are 23 de ani, o viata aparent deosebita de a noastra, pare mult mai fericit decat noi si absolut cu mult mai inteligent. Sigur pe el, vorbeste repede, parca incearca sa te incurce in propriile lui idei. Asa il poti descrie pe Vlad Grigorescu, mentalist.
“Mentalist”? E un cuvant poate nou pentru tine, sau poate l-ai auzit in diferite contexte, de fiecare data altele. Nu am sa vorbesc in acest articol despre sensul pe care il are in limba romana sau in alte limbi, insa am sa va explic ce valente capata in anumite medii din America.
“Omul este o fiinta complexa dar totusi inferioara lui insusi”. Asa si-a inceput un mare cercetator povestea lui despre mentalisti. Poveste pe care am ascultat-o de foarte multe ori, de fiecare data invatand ceva nou, si pe care vreau sa v-o spun si voua, in linii mari, tocmai pentru a va face o idee despre ce e Vlad defapt (cu toate ca el nu vrea sa recunoasca asta).
Acum mii de ani, cand a aparut omul pentru prima oara in forma cunoscuta de noi astazi, se presupune ca acesta isi folosea creierul la o capacitate aproape maxima. De unde deducem cum au aparut focul, hainele, roata, banii si alte “inventii” atat de necesare omului in ziua de azi. Folosindu-se de toate aceste lucruri, omul a inceput sa evolueze, sa se dezvolte, si implicit sa-si foloseasca capacitatea cerebrala mai putin. De ce? Pentru ca deja se folosea de ceea ce inventase, acestea ii usurau considerabil munca, si foarte rar mai era nevoie sa aduca aporturi majore. In ziua de astazi, sub influenta calculatorului, televizorului si a altor sute de aparate si mecanisme inventate pe parcurs, omul a ajuns sa-si foloseasca creierul la o capacitate extrem de mica. Am devenit sclavi ai propriilor inventii, care ne-au usurat atat de mult munca, care fac atatea in locul nostru incat nu mai este nevoie sa “gandim” atat de mult.
Cum defineste doctorul un mentalist ? Acel om care inca nu s-a supus in totalitate societatii de astazi, care nu a fost inca inghitit de amalgamul de mecanisme si masinarii, care inca isi mai foloseste creierul pentru diverse activitati. Acesti oameni sunt diferiti de ceilalti prin faptul ca au un IQ mai mare, isi folosesc o parte mai mare din creier decat restul oamenilor, cunosc foarte bine conditita si mintea umana incat pot manipula cu usurinta, pot realiza magie si chiar iluzii optice, te pot face sa crezi ca soarele straluceste pe cer chiar si atunci cand e noapte.
Va las mai departe pe voi sa trageti ce concluzii vreti, sa-l analizati pe Vlad si sa il incadram in categoria “vrajitorilor” sau a mentalistilor….
Pentru cine e interesat, pot dezvolta subiectul mai pe larg!”
Cred ca exagereaza in ceea ce ma priveste.
Isi cauta unii vocatie
Posted October 10th, 2009 by Vlad Grigorescu with 1 Comment
Daca ai intrebari pe care vrei sa mi le pui direct, vino la eveniment. Link aici!
M-am gandit sa facem si un mic experiment cu mintea participantilor la acest eveniment. Toata actiunea implica si un plic misterios(vezi filmul de mai jos facut de Ariel).
Vlad îmi d? plicul cu num?rul from Ariel Constantinof on Vimeo.
Chop Cup
Posted September 30th, 2009 by Vlad Grigorescu with 3 Comments
Follow the red ball! Da, eu sunt in acest film facut de Weareom.
Primul meu spectacol
Posted September 11th, 2009 by Vlad Grigorescu with 3 Comments
A venit momentul sa va povestesc despre primul meu “spectacol” de magie si daca sunteti cuminti, pana la sfarsitul articolului o sa va invat si un truc pe care l-am facut atunci. Aveam 8 sau 9 ani(adica eram in clasa a II-a sau a III-a). Am avut strategie de promovare, scena, spectatori si tot ce trebuie(din pacate in ziua de azi e mai greu cu spectatorii).
Il planuiam de mult, stransesem material cat pentru 10 minute de spectacol, eram mandru de mine. Adunasem toate trucurile pe care le stiam si puteam sa le fac, le-am pus cap la cap, dimineata cand m-am trezit m-am echipat cu tot ce trebuie si am plecat la scoala. In timpul primei ore(evident ca nu ma interesa ce se intampla acolo), am scris biletele care anuntau spectacolul de magie. Textul suna ceva cam asa: “In pauza mare, in fundul curtii scolii, spectacol de magie.” Am impartit biletelele tuturor colegilor pe care as fi vrut sa ii vad acolo si citindu-mi biletelul toti mi-au facut semn din banca lor ca vor veni.(asta a fost partea de promovare)
A venit pauza mare, ne-am ridicat le-am facut semn si i-am dus pe toti in fundul curtii scolii(erau locul unde stateau copii “cool”/scena mea). I-am adunat pe toti intr-un loc si am inceput. Mi-am facut trucurile, i-am dat pe spate si s-a sunat de intrare. Am mers in clasa si asa s-a incheiat primul meu spectacol de magie cu succes. A iesit tot ce imi propusesem!(spre deosebire de spectacolele din ziua de azi unde ma incapatanez sa fac lucruri mai speciale si nu iese totul mereu)
Avand in vedere ca v-am promis, o sa va explic unul din trucurile pe care le faceam atunci. Ce se intampla in truc este simplu: pun un pix in buzunar si iese singur si pica jos fara sa misti piciorul deloc. Simplu! Acum explicatia: e preferabil sa ai pantaloni de stofa cu buzunare laterale(eu aveam ca eram in uniforma). Prin interiorul pantalonilor, legi un ac de siguranta de fundul buzunarului. De ac, legi o ata lunga. Ata merge in sus, pe sub camasa, pe maneca si se leaga captul ei de incheietura mainii. Intre aceste doua puncte, ata trebuie sa fie intinsa. Astfel, cand ridici mana, ata trage buzunarul in sus prin interior, rasturnand continutul lui(in cazul meu, un pix). Poti repeta trucul iar si iar pentru ca in momentul cand bagi pixul, impingi buzunarul la loc in pozitia lui normala.
Asa a fost primul meu “spectacol” de magie la 8-9 ani, acesta este unul din trucurile pe care le-am facut atunci. Eu sper sa veniti la spectacolele actuale sa vedeti ce prostii am ajuns sa fac 15 ani mai tarziu.